Definita cuvantului cana
caná (canále), s. f. – Colorant vegetal extras din frunzele plantei Lavsonia inermis. – Mr. ucná. Tc. kana, kina „Lavsonia inermis” (Șeineanu, II, 84; Lokotsch 867), cf. bg. kaná. – Der. căni, vb. (a (-și) vopsi părul); căneală, s. f. (vopsea, mai ales de păr). Pușcariu 267 se gîndea, pentru a căni, la un lat. *canῑre, de la canēre, semantic imposibil. Canale, s. f. pl. (plantă orientală, balsamină de cultură, sau Balsamina impatiens), pare a fi pl. de la același cuvînt oriental.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cana
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). ♦ (Fig.) A îmbunătăți, a redresa. – Din fr. assainir, germ. assanieren. Vezi definitia »
DESĂRCINÁ, desărcinéz, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Des1- + [în]sărcina (după fr. décharger). Vezi definitia »
FLANÁ, flanez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A hoinări. – Din fr. flâner. Vezi definitia »
KÁNA s.f. invar. Semn silabic în scrierea japoneză. (cf. fr. kana < cuv. jap.) Vezi definitia »
BROBONÁ vb. I. v. broboni. Vezi definitia »