SINÍSTRU, -Ă I. adj. groaznic, înspăimântător; oribil. ◊ funest. II. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. (< fr. sinistre, lat. sinister) Vezi definitia »

MÓNSTRU s. m. 1. ființă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor și animalelor. ◊ colos, namilă, ființă, lucru de proporții colosale. ◊ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. ființă care prezintă o anomalie fizică din naștere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. ~ sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum) Vezi definitia »

TÁHRU s. m. capră sălbatică din Himalaia. (< germ. Tahr) Vezi definitia »

MICROMANOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea variațiilor foarte mici de presiune. (< fr. micromanomètre) Vezi definitia »

CINÁBRU s. n. 1. sulfură naturală de mercur, roșie. 2. culoare roșie-închisă. (< fr. cinabre) Vezi definitia »