Definita cuvantului oralitate
ORALITÁTE s.f. Calitatea unui stil sau a unei scrieri beletristice de a fi orale; ansamblu de particularități ale limbii vorbite. ♦ Însușirea, calitatea de a fi oral, vorbit. ♦ (Jur.) Principiul oralității = principiu în dreptul procesual potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. [< oral + -itate, cf. it. oralità].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oralitate
scoáte (scot, scos), vb.1. A extrage, a lua, a îndepărta. – 2. A face să iasă. – 3. A conduce, a face să pornească, a purta. – 4. A însoți, a ieși împreună. – 5. A arunca, a despărți, a alunga. – 6. A înlătura, a suprima, a face să dispară. – 7. A jefui, a deposeda. – 8. A desface, a dezlega. – 9. A produce, a da, a restitui, a valora. – 10. A obține, a cîștiga. – 11. A produce, a concepe; a apărea, a crește. – 12. A copia. – 13. A fotografia. – 14. (Înv.) A traduce. – 15. A broda, a lucra. – 16. A procura, a obține. – 17. A elibera. – 18. A concedia, a destitui. – 19. A inventa. – 20. A aplica, a atribui (un nume sau o poreclă). – 21. A institui, a stabili, a crea. – 22. A deduce, a conclude, a conchide. – 23. A dovedi, a demonstra. – Mr. scot, scos, scoatire, istr. scot, scos. Lat. excŭtĕre „a scutura”, prin intermediul unei forme vulgare *excotĕre, dificil de explicat (Pușcariu 1562; Meyer, Alb. St., IV, 50; Meyer-Lübke, Ital., 41; REW 2998; Pușcariu, Dacor., II, 715; Graur, BL, V, 96), dar care se confirmă și prin it. scuotere „a scutura” față de sard. iškuderelat. excŭtĕre. Schimbul semantic se explică prin acțiunea de a scutura paiele sau pomul, pentru a scoate grîul sau fructele: cf. lat. excŭtĕre „a treiera” (Nyermeyer 390), calabr. scotulare „a scutura” și „a ieși afară”. – Der. scos, s. n. (scoatere); scosătură, s. f. (scoatere); nescos, adj. (fără a scoate). Cf. scutura. Vezi definitia »
CICLICITÁTE s. f. caracter ciclic. (< ciclic + -itate) Vezi definitia »
IMPUTRESCIBILITÁTE s. f. calitate a unui material de a fi imputrescibil. (< fr. imputrescibilité) Vezi definitia »
SUPRANATURALITÁTE s.f. (Rar) Caracter supranatural. [Cf. it. soprannaturalità]. Vezi definitia »
REFLECTIVITÁTE s. f. (Biol.) Însușire a țesuturilor vii de a provoca răspunsuri reflexe. – Din fr. reflectivité, engl. reflectivity. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z