Definita cuvantului canură
cánură (canuri), s. f. – Fibre sau resturi de fire de lînă, in sau cînepă, care cad la dărăcit; se folosesc pentru țesături mai groase sau pentru pînza de sac. – Mr. canură. Lat. cannŭla „trestioară”. (P. Papahagi, Notițe, 14; REW 1609; Pascu, I, 56; cf. DAR); cf. ven. kanula, friul. kánula, tarent. kanolo, cu sensul etimologic. Înainte, Tiktin (urmat de Pușcariu 268) se gîndise la un der. al vb. lat. carĕre „a scărmăna”, de tipul *carŭla, cu rezultat rom. disimilat; ipoteză puțin probabilă. Din rom. a trecut în ngr. ϰάνουρα, bg., sb. kanura (Romansky, Jb., XV, 110; Berneker 483; Capidan, Raporturile, 204).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu canură
CUPONIÁDĂ s. f. (peior.) campania primirii și depunerii cupoanelor de privatizare. (< cupon + -/i/adă) Vezi definitia »
VÓMICĂ, vomice, adj. (În sintagma) Nucă vomică = semințele unui arbore (Strychnos nux-vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe utilizate în industria farmaceutică (stricnina) și chimică. – Din fr. vomique. Vezi definitia »
LESPEJOÁRĂ, lespejoare, s. f. Diminutiv al lui lespede. [Var.: lespegioáră s. f.] – Lespede + suf. -ioară. Vezi definitia »
LÍMFĂ s.f. Lichid alburiu sau gălbui care conține globule albe și circulă prin vasele și ganglionii limfatici, precum și în spațiile intercelulare ale organismului vertebratelor. [< fr. lymphe, cf. lat. lympha – apă]. Vezi definitia »
copáiță, s.f. sg. (reg.) scoarță de cireș uscată, amestecată cu paie, aprinsă de flăcăi în postul Paștilor pe un vârf de deal, de unde strigă fetele. Vezi definitia »