Definita cuvantului ciorpac
CIORPÁC, ciorpace, s. n. Unealtă de pescuit făcută dintr-un săculeț de plasă cu coadă și folosită de obicei la scoaterea din apă a peștelui prins cu alte unelte; minciog. – Din rus. čerpak.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ciorpac
TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”, scr. torlak „fanfaron”. Vezi definitia »
pitác (pitáce), s. n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîșie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris). Vezi definitia »
măzác (măzáci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie). Vezi definitia »
tambác s.n. (reg.; în expr.) a pune tambacul = a) bănui; b) a stărui, a insista. Vezi definitia »
CELIÁC, -Ă adj. referitor la cavitatea abdominală. (< fr. coeliaque) Vezi definitia »