Definita cuvantului căpăstru
căpắstru (căpéstre), s. n. – 1. Porțiune de harnașament care se pune pe capul calului. – 2. Șuvoi de apă de la titirezul coșului de moară. – Mr. căpestru, căprestu, megl., istr. căpestru. Lat. capῑstrum (Pușcariu 272; Candrea-Dens., 243; REW 1631; DAR), cf. alb. kapistrë, it. capestro, prov., cat. cabestre, fr. chevêtre, sp. cabestro, port. cabresto. – Der. căpăstra (var. încăpăstra), vb. (a duce de căpăstru, a conduce;a înconjura ogorul cu o brazdă care indică limitele acestuia; a înconjura un chenar cu un tiv de siguranță), care poate reprezenta lat. capῑstrāre (Candrea-Dens., 245; REW 1630); căpăstrui, vb. (a duce de căpăstru); căpestreală, s. f. (însăilare dublă în jurul unui petic). Din rom. provine rut. kapestra (Candrea, Elemente, 404; Berneker 485).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căpăstru
EUTIMÉTRU s. n. miră stadimetrică pentru măsurarea indirectă a distanțelor. (< fr. euthymètre) Vezi definitia »
MICROFOTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea opacității locale pe zone foarte mici a negativelor fotografice. [< fr. microphotomètre]. Vezi definitia »
TINDALOMÉTRU s.n. (Mine) Aparat optic pentru măsurarea prafului în aerul dintr-o mină. [Et. incertă]. Vezi definitia »
CÚPRU s. n. metal de culoare roșiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură și electricitate; aramă. (< lat. cuprum) Vezi definitia »
NECROLÁTRU, -Ă s. m. f. cel care manifestă necrolatrie. (< fr. nécrolâtre) Vezi definitia »