Definita cuvantului căpăstru
căpắstru (căpéstre), s. n. – 1. Porțiune de harnașament care se pune pe capul calului. – 2. Șuvoi de apă de la titirezul coșului de moară. – Mr. căpestru, căprestu, megl., istr. căpestru. Lat. capῑstrum (Pușcariu 272; Candrea-Dens., 243; REW 1631; DAR), cf. alb. kapistrë, it. capestro, prov., cat. cabestre, fr. chevêtre, sp. cabestro, port. cabresto. – Der. căpăstra (var. încăpăstra), vb. (a duce de căpăstru, a conduce;a înconjura ogorul cu o brazdă care indică limitele acestuia; a înconjura un chenar cu un tiv de siguranță), care poate reprezenta lat. capῑstrāre (Candrea-Dens., 245; REW 1630); căpăstrui, vb. (a duce de căpăstru); căpestreală, s. f. (însăilare dublă în jurul unui petic). Din rom. provine rut. kapestra (Candrea, Elemente, 404; Berneker 485).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căpăstru
SEISMOMÉTRU, seismometre, s. n. Seismograf. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismomètre. Vezi definitia »
TENSOMÉTRU s. n. dispozitiv folosit în tensometrie. (< fr. tensomètre) Vezi definitia »
CONTRAMAÉSTRU s.m. v. contramaistru. Vezi definitia »
CONTRACALÍBRU s.n. Piesă folosită la executarea și la controlul unui calibru. [Cf. fr. contre-calibre]. Vezi definitia »
DIFRACTOMÉTRU s. n. spectrometru pentru măsurarea difracției. (< fr. diffractomètre) Vezi definitia »