Definita cuvantului căpățînă
căpățînă (căpățấni), s. f. – 1. Cap despărțit de trunchi. – 2. Cap, doxă, inteligență. – 3. Cap, parte mai groasă a unui obiect. – 4. Craniu, hîrcă. – 5. Bulb, ceapă. – 6. Căpățînă de zahăr. – 7. Butuc de roată. – Mr. căpățînă, megl. căptsǫnă. Origine incertă. Se consideră ca der. de la lat. *capĭtῑna, de la caput (Pușcariu 275; Candrea-Dens., 239; DAR), format pe baza modelului lui morticina, cf. alb. kaptinë; este însă evident că sensul de „cap de mort” sau „craniu” nu poate fi primitiv. Este vorba mai curînd de un der. expresiv de la cap, ca ierbotină, de la iarbă, cf. bolbotină, foloștină. – Der. căpățînos, adj. (cu capul mare; prost, netot; încăpățînat, căpos); încăpățîna, vb. (a se îndîrji); descăpățîna, vb. (a tăia capul). Din rom. vine bg. kăpăcin (Capidan, Raporturile, 227) și posibil și alb.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căpățînă
vaginúlă s. f., g.-d. art. vaginúlei; pl. vaginúle Vezi definitia »
AUTOCATALÍZĂ s.f. Cataliză a unei reacții, datorită chiar produșilor de reacție. [< fr. autocatalyse]. Vezi definitia »
LÁVĂ s.f. Masă minerală lichidă incandescentă, azvârlită pe pământ din craterul unui vulcan în timpul unei erupții. [Cf. fr. lave, it. lava]. Vezi definitia »
BARACÚDĂ, baracude, s.f. Pește răpitor, comestibil, din. fam. sphyraenidae (stiuci-de-mare sau luci), de până la 3 m lungime (Sphyraena picuda, Sphyraena barracuda). Vezi definitia »
TETRACICLÍNĂ s. f. antibiotic din aureomicină prin eliminarea unui atom de clor. (< fr. tétracycline) Vezi definitia »