Definita cuvantului oratorie
ORATORÍE s.f. Arta de a întocmi și de a ține discursuri; elocvență; oratorism, retorică. [Gen. -iei. / < lat. oratoria, cf. it. oratoria].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oratorie
DISLEXÍE, dislexii, s. f. (Med.) Tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc. – Din fr. dyslexie. Vezi definitia »
MONOBLEPSÍE s.f. Defect al vederii constând în neputința de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. [Gen. -iei. / < fr. monoblepsie, cf. gr. monos – unic, blepsis – vedere]. Vezi definitia »
OCHLOFOBÍE s. f. teamă nejustificată de aglomerație, de mulțime. (< engl. ochlophobia) Vezi definitia »
INECUÁȚIE s. f. (mat.) inegalitate conținând elemente cunoscute și necunoscute, adevărată numai pentru anumite valori ale elementelor necunoscute. (< fr. inéquation) Vezi definitia »
SEDÚCȚIE s. f. seducere. ◊ (jur.) infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă cu el raport sexual. (< fr. séduction, lat. seductio) Vezi definitia »