Definita cuvantului oră
ÓRĂ s.f. 1. Diviziune a timpului egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. Curs, lecție (de o oră). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oră
CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare. – Cumpăni + suf. -eală. Vezi definitia »
orîndă (-de), s. f. – 1. Soartă, ursită, destin. – 2. Ordin, stil, mod. – Var. orînd. Sl. urędu „ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf. rînd și slov. ured(a). – Der. orîndui, vb. (a ordona, a regla, a dispune), din sl. uręditi, cf. rîndui; orînduială, s. f. (ordin, dispoziție); orînduitor, adj. (organizator). Vezi definitia »
TARÁȘCĂ, tarăști, s. f. Pește de culoare neagră, asemănător cu caracuda. Vezi definitia »
copită, copită s. f. (peior.) picior. Vezi definitia »
AUTODREZÍNĂ, autodrezine, s. f. Drezină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + drezină. Vezi definitia »