Definita cuvantului oră
ÓRĂ s.f. 1. Diviziune a timpului egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. Curs, lecție (de o oră). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oră
BRUCELÓZĂ s. f. boală infecțioasă transmisibilă omului, prin alimente, de la unele animale domestice, care se manifestă prin temperatură ridicată, dureri de cap etc.; febră de Malta. (< fr. brucellose) Vezi definitia »
LINGOTIÉRĂ s. f. formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. (< fr. lingotière) Vezi definitia »
RÓCĂ s.f. Asociație de minerale, de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța Pământului. ♦ Stâncă de piatră. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. rocca, cf. fr. roc, roche]. Vezi definitia »
CONVERGÉNȚĂ, convergențe, s. f. 1. Faptul de a converge; îndreptare spre același punct, fig. către același scop. ♦ Valoarea reciprocă a distanței focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării la condiții de mediu relativ identice. – Din fr. convergence. Vezi definitia »
BRÁMĂ, brame, s. f. Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel, cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite și cu suprafața striată sau punctată. – Din fr. brame. Vezi definitia »