Definita cuvantului orbită
ORBÍTĂ s.f. 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (Fig.) Sferă de activitate; sferă de influență. [< fr. orbite, cf. it. orbita].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orbită
PROTOROMÂ'NĂ s. n. limbă română comună vorbită între sec. VI și XIII în nordul și sudul Dunării. (< proto- + română) Vezi definitia »
BLEFARÍTĂ s.f. Inflamație a marginilor libere ale pleoapelor. [< fr. blépharite, cf. gr. blepharon – pleoapă]. Vezi definitia »
FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe. Vezi definitia »
VERGÉNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu inversul distanței focale a unui sistem optic central. [< fr. vergence]. Vezi definitia »
dugheánă (dughéne), s. f. – Prăvălie. – Mr. duchiane, megl. duchian. Tc. dükkan (Roesler 591; Șeineanu, II, 162; Lokotsch 542; Ronzevalle 91; Iordan, Dift., 80), cf. alb. dukian, bg. diugen, sb. dućan, mag. dogány, cf. it. dogana. – Der. dughengiu, s. m. (băcan, negustor), din tc. dükkanci. Vezi definitia »