Definita cuvantului orbită
ORBÍTĂ s.f. 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (Fig.) Sferă de activitate; sferă de influență. [< fr. orbite, cf. it. orbita].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orbită
MECONÍNĂ, meconine, s. f. Alcaloid obținut prin hidroliza narcotinei, care produce convulsii. – Din fr. méconine. Vezi definitia »
AGÓNĂ s.f. Linie de pe suprafața Pământului ale cărei puncte nu prezintă declinație magnetică. [< fr. agone]. Vezi definitia »
ASSINTICĂ, fază ~ v. Algonkian. Vezi definitia »
fábulă (fábule), s. f. – Povestire scurtă alegorică. Lat. fabula (sec. XIX). – Der. (din fr.) fabulist, s. m.; fabulos, adj.; fabulați(un)e, s. f.; confabula, vb. refl. Cf. faulă. Vezi definitia »
PARCÉLĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle) Vezi definitia »