DIPLOMAȚÍE s.f. 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță pentru a asigura legături reciproce cu celelalte state și a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode și de procedee folosite în domeniul relațiilor internaționale dintre state. ♦ Carieră, funcție de diplomat. ♦ Totalitatea diplomaților. 2. Abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). [Cf. fr. diplomatie, it. diplomazia]. Vezi definitia »

TAHIPSIHÍE s. f. accelerare a ritmului gândirii. (< fr. tachypsychie) Vezi definitia »

CACOLOGÍE s. f. construcție gramaticală defectuoasă. (< fr. cacologie) Vezi definitia »

aschie de lemn intrata sub piele, se foloseste doar in nordul Doljului Vezi definitia »

GLIPTOGRAFÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul pietrelor antice gravate. [Gen. -iei. / cf. fr. glyptographie < gr. glyptos – gravat, graphein – a descrie]. Vezi definitia »