Definita cuvantului ordonanță
ORDONÁNȚĂ s.f. I. Ordin, dispoziție scrisă care provine de la o autoritate. ♦ Ordonanță de plată = dispoziție de plată a unei sume. II. (În vechea armată) Soldat în serviciul personal al unui ofițer. III. Modul cum sunt aranjate elementele unei compoziții arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [Cf. fr. ordonnance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ordonanță
TUBERÓZĂ s. f. plantă decorativă cu tulpina înaltă, terminată cu un mănunchi de flori albe, mirositoare; chiparoasă. (< fr. tubéreuse) Vezi definitia »
astăreálă, astăréli, s.f. (reg.) lemnăria care susține olanele sau tinicheaua acoperișului Vezi definitia »
BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință. Vezi definitia »
HORNBLÉNDĂ s. f. alumosilicat natural de calciu, fier și magneziu, negru sau verzui, în rocile eruptive. (< germ. Hornblende, fr. hornblende) Vezi definitia »
CRÉTĂ s. f. 1. carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. bucată din această materie, pentru scris pe o tablă neagră. (< lat. creta) Vezi definitia »