BALANSIÉR s. n. 1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor. 2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2). (< fr. balancier) Vezi definitia »

GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere. Vezi definitia »

BERGER [berjé], aven în SE Franței (masivul Vercors), la SE de Grenoble, la 1.460 m alt. Ad. max.: 1.248 m (a șaptea cavitate a lumii). Descoperit în 1953 de Jo Berger, a constituit prima cavitate în care s-a depășit pragul de 1.000 m (1956). Vezi definitia »

CĂCÂDÉR, căcâdéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr) Vezi definitia »

ARGENTIFÉR, -Ă adj. Care conține argint; argintos. [< fr. argentifère, cf. lat. argentum – argint, ferre – a purta]. Vezi definitia »