Definita cuvantului organic
ORGÁNIC, -Ă adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Fig.) Care se referă la constituția, la structura unei lucrări, a unui tratat etc. 2. Care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ Chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. [Cf. fr. organique, lat. organicus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu organic
BIOCINÉTIC, -Ă, biocinetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiul mișcării organismelor vii. 2. De biocinetică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biocynétique. Vezi definitia »
PETROGRÁFIC, -Ă, petrografici, -ce, adj. Care aparține petrografiei, privitor la petrografie. – Din fr. pétrographique. Vezi definitia »
SIGMÁTIC, -Ă I. adj. (despre forme lingvistice) caracterizat printr-un infix. II. s. f. parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică. (< fr. sigmatique) Vezi definitia »
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ◊ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. Vezi definitia »
URÁNIC, -Ă adj. 1. uranian. 2. (despre radiații) emis de uraniu. ♦ acid ~ = acid derivat din uraniu. (< fr. uranique) Vezi definitia »