Definita cuvantului organogeneză
ORGANOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Proces de formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor; dezvoltare a unui organ; organogenie. [< fr. organogenèse, cf. gr. organon – organ, genesis – naștere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu organogeneză
CALCÍNĂ s.f. Pulbere galbenă obținută prin oxidarea unui amestec de cositor și plumb, folosită la prepararea emailurilor de faianță și ca abraziv. ♦ Var stins. [Cf. fr. calcin, it. calcina]. Vezi definitia »
ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Alina + suf. -ătură. Vezi definitia »
GRÉFĂ2, grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1). – Din fr. greffe. Vezi definitia »
HEMOLEUCOGRÁMĂ s.f. Analiză constituind notarea hematiilor și a leucocitelor. [< fr. hemo-léucogramme]. Vezi definitia »
INDIANÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indianism (2) [în DN]; indologie. [Pron. -di-a-. / < it. indianistica]. Vezi definitia »