GÚZLĂ, guzle, s. f. Instrument muzical popular specific popoarelor slave, făcut dintr-o cutie de lemn plată, cu una sau mai multe coarde. – Din scr. gusle, fr. guzla. Vezi definitia »

MONOREFRINGÉNȚĂ s. f. proprietate a unei substanțe de a emite o singură rază refractată pentru fiecare rază incidentă. (< fr. monoréfringence) Vezi definitia »

VENTÚZĂ s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite să se fixeze pe diferite corpuri ca să sugă. 2. Păhărel special de sticlă care se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. Aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul care împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. [< fr. ventouse]. Vezi definitia »

PLASMOLÍZĂ s. f. (biol.) micșorare a volumului unei celule prin pierderea apei în condiții de hipertonicitate a mediului. (< fr. plasmolyse) Vezi definitia »

CÓNDICĂ, condici, s. f. 1. Registru, catastif. ◊ Expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (Înv.) Colecție de legi, decrete etc.; cod. – Cf. ngr. kódik, acuz. kódika. Vezi definitia »