vălurél s. n., pl. văluréle Vezi definitia »

AMIEL, Henri-Frédéric (1821-1881), scriitor elvețian de limbă franceză. Analist meticulos și subtil al vieții interioare („Fragmente dintr-un jurnal intim”). Vezi definitia »

norocel, norocei s. m. (pop.) talisman, amuletă; mic obiect aducător de noroc. Vezi definitia »

scópel, scópeli, s.m. (înv.) vârf de stâncă în mare, ieșit la suprafață. Vezi definitia »

FLAGÉL s.n. 1. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (Fig.) Nenorocire mare, dezastru, calamitate, molimă, boală. // s.m. 1. Prelungire protoplasmatică filamentoasă cu ajutorul căreia anumite celule (protozoare, spermatozoizi etc.) se mișcă într-un mediu lichid. 2. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [< lat., fr. flagellum]. Vezi definitia »