globán, globáni, s.m. (reg.) 1. mârțoagă. 2. om prost, greoi. Vezi definitia »

GHIDRÁN, ghidrani, s. m. Varietate de cai cu părul roșcat, de talie mijlocie, folosită la tracțiune și călărie. – Et. nec. Vezi definitia »

bădărán (bădăráni), s. m. – Mitocan, necioplit. Mag. badaró „persoană care vorbește grosolan”, cu suf. -an (DAR). Cuvîntul mag. s-a păstrat în Mold. ca nume de familie (Bădărău) și bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brînză), termen de circulație restrînsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sînt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu bade, și de Löbel cu tc., per. bedran „licențios”. Nici der. din țig. bedoro „flăcău, fată” nu pare sigură (Graur 123), bedoran „țăran” (primul cuvînt pare der. din mag. și al doilea din rom.). Der. bădărancă, s. f. (femeie cu apucături grosolane, mojică); bădărănesc, adj. (grosolan, mojic); bădărănie, s. f. (grosolănie, mitocănie); bădărănos, adj. (grosolan). Vezi definitia »

STILOFARINGIÁN, -Ă adj., s. m. (mușchi) care leagă apofiza stiloidă cu cartilajul tiroidian și pereții faringelui și ale cărui contracții ridică faringele în timpul deglutiției. (< fr. stylopharyngien) Vezi definitia »

CHTONIÁN, -Ă adj. v. htonian. Vezi definitia »