INCANTATÓRIU, -IE adj. cu caracter de incantație. (< fr. incantatoire) Vezi definitia »

OPRÓBRIU s. n. dispreț, dezaprobare publică pentru necinste și fapte nedemne. (< lat. opprobrium, fr. opprobre) Vezi definitia »

palimargíu s.n. (înv.) băț cu fitil la vârf pentru aprins felinarele. Vezi definitia »

saegíu, saegíi, s.m. (înv. și reg.) 1. omul stăpânirii însărcinat cu numărătoarea oilor, pentru perceperea taxelor de oierit. 2. (la pl.) flăcăi care cântau din fluiere și cavale, jucând pe la casele oamenilor, în virtutea unui vechi obicei. Vezi definitia »

ANTONIU (MARCUS ANTONIUS) (c. 82-30 î. Hr.), general și on politic roman. Locotenent al lui Cezar, membru, alături, de Octavian și de Lepidus, al celui de-al doilea triumvirat (43 î. Hr.). Victorios la Philippi (42 î. Hr.) asupra lui Brutus și Cassius. S-a căsătorit cu Cleopatra VII, regina Egiptului. Înfrînt de Octavian în bătălia de la Actium (31 î. Hr.), s-a sinucis la Alexandria. Vezi definitia »