EINSTÉINIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. einsteinium) Vezi definitia »

CONSÓRȚIU s. n. I. participare la domnie în vechea Romă. II. 1. asociație de monopoliști, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înființării unei societăți pe acțiuni, precum și pentru efectuarea unor operații comerciale. ♦ ~ bancar = asociație a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operații financiare de anvergură și avantajoase. 2. (biol.) asociație simbiotică între două organisme. (< fr., lat. consortium, germ. Konsortium) Vezi definitia »

glénciu s.n. (reg.) 1. ghețuș. 2. scrânciob, legănuș. Vezi definitia »

DIVINATÓRIU, -IE adj. referitor la divinație. (< fr. divinatoire) Vezi definitia »

INHIBITÓRIU, -IE adj. Care produce o inhibiție. [Cf. fr. inhibitoire]. Vezi definitia »