DESCĂRCĂTÚRĂ, descărcaturi, s. f. 1. Ceea ce se descarcă dintr-un vehicul de transport. 2. Declanșare a unei arme de foc; zgomotul produs de ea. – Descărca + suf. -ătură. Vezi definitia »

CENURÓZĂ, cenuroze, s. f. Boală parazitară, mai ales la oi, provocată de larva teniei și localizată la creier; capie, căpială, căpiere. – Din fr. cenurose. Vezi definitia »

TÂRGUIÁLĂ, târguieli, s. f. 1. Târguire; tocmeală; p. ext. dispută, ciorovăială. 2. (Concr.) Cumpărătură. – Târgui + suf. -eală. Vezi definitia »

pérnă (pérne), s. f. – 1. Căpătîi, obiect pe care se pune capul la culcare. – 2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). – Var. perină. Sl. perina, din pero „pană” (Cihac, II, 251; Conev 61), cf. perie și sb. perina, bg. pernica (› mr. perniță). – Der. perniță (var. perinuță), s. f. (pernă mică); perinoc, s. n. (piesă de lemn la podul osiei carului, piesă pe care se sprijină broasca de la roata morii); împerina, vb. (a pune perne). Vezi definitia »

NÓRMĂ, norme, s. f. 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă. ◊ Normă morală (sau etică) = regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concr.) produs realizat în acest timp. ◊ Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date. Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din fr. norme, lat. norma, rus. norma. Vezi definitia »