Definita cuvantului oronimie
ORONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munți. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oronimie
GERMANOMANÍE s.f. (Rar) Germanofilie. [< german(o)- + manie]. Vezi definitia »
amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »
HETEROGONÍE s. f. (Biol.) 1. Formare pe același individ a două sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al androceului. 2. Însușire a unor specii de a prezenta una sau mai multe reproduceri partenogeneticeVezi nota urmate de una sexuală. – Din fr. hétérogonie. Vezi definitia »
CRONOLOGÍE, cronologii, s. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Listă care cuprinde o succesiune cronologică. – Din fr. chronologie. Vezi definitia »
PREFILATELÍE s.f. Colecționare de plicuri, cărți poștale, mărci încrustate, banderole etc. care au circulat înaintea mărcii poștale adezive. [Gen. -iei. / < germ. Präphilatelie]. Vezi definitia »