Definita cuvantului ortocentru
ORTOCÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al segmentelor de dreaptă care reprezintă înălțimile unui triunghi sau ale unui tetraedru. [Pl. -re. / < fr. orthocentre, cf. gr. orthos – drept, kentron – centru].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ortocentru
PENTAÉDRU s.n. Poliedru cu cinci fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. pentaèdre, cf. gr. pente – cinci, hedra – față]. Vezi definitia »
HIGROMÉTRU, higrometre, s. n. Aparat cu care se măsoară umiditatea gazelor. – Din fr. hygromètre. Vezi definitia »
SEMILACÚSTRU, -Ă adj. (despre așezări omenești) situat atât pe apă, cât și pe uscat. (< semi- + lacustru) Vezi definitia »
REOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea proprietăților reologice ale materialelor. [< fr. rhéomètre]. Vezi definitia »
ptru interj. – Servește la strunirea cailor. Creație expresivă. Vezi definitia »