TAS, tasuri, s. n. (Înv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler; (astăzi) talerul cântarului pe care se pune marfa pentru a fi cântărită. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. ♦ Lighenaș de care se servește bărbierul când bărbierește. 2. Cupă; ceașcă (de lut). 3. Fiecare dintre cele două talere ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Tc. tas. Vezi definitia »

a se lăsa dus de nas expr. a se lăsa păcălit. Vezi definitia »

SASAFRÁS s. n. specie de laur din America, ale cărui frunze, uscate și pulverizate, se folosesc drept condiment. (< fr., sp. sassafras) Vezi definitia »

BOREAS (în mitologia greacă), personificarea vîntului de nord. Fiul unui titan și al zeiței zorilor, Eos. Este reprezentat ca un bătrîn posac, cu părul și barba acoperite de zăpadă, înveșmîntat cu o haină lungă, fluturînd pe el. Vezi definitia »

MONOPLÁS adj. invar. (Despre avioane) Monoloc. [< fr. monoplace]. Vezi definitia »