miráz (mirázuri), s. n. – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz. Tc. miras, din arab. mῑrăț (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I, 60), cf. ngr. μιράσι, bg., sb. miraz. Vezi definitia »

MARÁZ s. m. v. măraz. Vezi definitia »

tarház, tarházuri, s.n. (reg.) 1. întăritură la țărmul râului. 2. plută. 3. încărcătură de lemne. Vezi definitia »

ARAGÁZ, (2) aragazuri, s. n. 1. Amestec de gaze lichefiate comprimat în butelii speciale, folosit drept combustibil. 2. Mașină de gătit sau reșou care folosește acest combustibil. – Din inițialele A.R. [= Astra Română] + gaz. Vezi definitia »

pîrleáz (pârleázuri), s. n. – Scară sau treaptă de trecere peste un gard. Sl., cf. bg. prelĕz, sb., cr. prelaz, slov. prilaz (Cihac, II, 291; Conev 74), din sl. prĕlaziti „a traversa, a străbate”. Vezi definitia »