CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme. Vezi definitia »

PLEÁȘCĂ s. f. 1. Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., scr. pljačka. Vezi definitia »

SNÁMĂ, snáme, s. f. Pocitanie; monstru. (din sb. znamenje = semn, semnal; dublet al lui znamenie, znamăn și znamen) Vezi definitia »

METIONÍNĂ s. f. Aminoacid indispensabil vieții omului și animalelor, conținând mari cantități de sulf, folosit și ca medicament în tratamentul afecțiunilor hepatice. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. méthionine. Vezi definitia »

VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. Vezi definitia »