Definita cuvantului ortoepie
ORTOEPÍE s.f. Pronunțare corectă a cuvintelor. ♦ Parte a lingvisticii care studiază pronunțarea corectă a cuvintelor unei limbi. [Gen. -iei. / < fr. orthoépie, cf. gr. orthoepeia – limbaj corect].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ortoepie
MIMOLOGÍE s.f. Imitare a vocii și a gesturilor cuiva. [Gen. -iei. / < fr. mimologie, cf. gr. mimos – mim, logos – vorbire]. Vezi definitia »
ASCORBICURÍE s. f. prezența acidului ascorbic în urină. (< fr. ascorbicurie) Vezi definitia »
CONGÉSTIE s. f. aflux anormal de sânge într-o anumită parte a corpului, de natură inflamatorie; hiperemie. (< fr. congestion, lat. congesstio) Vezi definitia »
AERONAVIGÁȚIE s. f. navigație aeriană. (< germ. Aeronavigation) Vezi definitia »
NEUROPSIHOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologie. Vezi definitia »