Definita cuvantului caragață
caragáță (caragáțe), s. f. – Coțofană. Var. caragace. – Mr. caracacsă, megl. căcărască. Ngr. ϰαραϰάξα, „specie de pasăre”, poate contaminat cu tc. kargaça „cioară”, dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaška. Din tc., după Șeineanu, II, 87. Nu este clară legătura acestui cuvînt cu chirighiță, s. f., numele altei păsări (Sterna hirundo); aceasta din urmă ar putea fi mai curînd identificată cu chirță, s. f. (specie de pasăre cu ciocul negru și aripi rotunjite), pe care DAR îl derivă de la mag. kirics.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caragață
puclăuă, s.f. (reg.) bibilică, pichere, câță. Vezi definitia »
CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis. Vezi definitia »
TAMPONÁDĂ s. f. oprire a activității inimii printr-o acumulare abundentă de exsudat sau sânge în cavitatea pericardică. (< fr. tamponnade) Vezi definitia »
ZOÁNĂ, zoáne, s.f. (Reg.) Pleavă rămasă de la vânturatul grânelor. Vezi definitia »
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape]. Vezi definitia »