Definita cuvantului caraiman
caraimán (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caraiman
BAN2, bani, s. m. 1. Guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală. 2. (Titlu și funcție de) mare dregător în Țara Românească după sec. XV; (și în forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. ♦ (În Muntenia) Cel mai înalt rang boieresc; persoană care deținea acest rang. – Cf. magh. ban, scr. ban. Vezi definitia »
ciolan, ciolane (s. n.) 1. (deț.) cheie. 2. funcție, poziție aducătoare de avantaje materiale. 3. (reed.) însemnul purtat de un delincvent minor cu funcție administrativă sau de comandă în cadrul grupului de minori din institutul de reeducare în care este internat. Vezi definitia »
OLÁN1, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în țările românești. – Et. nec. Cf. Olan[da]. Vezi definitia »
CARGÁN, cargane, s. n. Fibră proteică, obținută din cazeină. – Et. nec. Vezi definitia »
PROPÁN s. m. hidrocarbură aciclică saturată gazoasă, cu trei atomi de carbon în moleculă, din gazele de sondă sau de cracare, folosită drept combustibil și în unele sinteze organice. (< fr. propane) Vezi definitia »