Definita cuvantului ortogonal
ORTOGONÁL, -Ă adj. Care formează unghiuri drepte. ♦ Proiecție ortogonală = proiecție obținută prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție; proiecție ortografică. ♦ (Despre suprafețe, despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ortogonal
COMERCIÁL, -Ă adj. referitor la comerț; din comerț. (< fr. commercial, lat. commercialis) Vezi definitia »
șacál (șacáli), s. m. – Mamifer carnivor sălbatic, asemănător cu lupul (Canis aureus). – Var. înv. ceacal. Fr. chacal, var. (sec. XVIII) direct din tc. çakal. Vezi definitia »
GRAVITAȚIONAL, â??Ă? adj. De gravitație. -Din fr. Gravitationnel Vezi definitia »
RINCOCEFÁL, rincocefali, s. m. (La pl.) Ordin de reptile caracterizat prin existența coardei dorsale; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. – Din fr. rhynchocéphales. Vezi definitia »
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă adj. (Liv.) De jurisprudență. [Pron. -ți-al. / cf. fr. jurisprudentiel]. Vezi definitia »