Definita cuvantului ortogonal
ORTOGONÁL, -Ă adj. Care formează unghiuri drepte. ♦ Proiecție ortogonală = proiecție obținută prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție; proiecție ortografică. ♦ (Despre suprafețe, despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ortogonal
NUMENÁL, -Ă, numenali, -e, adj. Care se referă la numen, al numenului. – Din fr. noumènal. Vezi definitia »
FACTORIÁL s.n. (Mat.) Produs al unei serii de factori, care sunt numere întregi, pozitive și continuu succesive, începând cu unitatea. [Pron. -ri-al. / < engl. factorial, cf. fr. factoriel]. Vezi definitia »
SECVENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la secvență, de secvență; care constituie una sau mai multe secvențe. [Pron. -ți-al. / < fr. séquentiel]. Vezi definitia »
MATUTINÁL, -Ă adj. matinal; (despre flori) care se deschide dimineața. (< fr. matutinal) Vezi definitia »
MOȚIONÁL, -Ă, moționali, -e, adj. (Gram.; despre sufixe) Care servește la moțiune (2); (despre derivate) format cu un astfel de sufix. [Pr.: -ți-o-] – Moțiune + suf. -al. Vezi definitia »