Definita cuvantului cardi
cardí (-désc, -ít), vb. – 1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a șterpeli. Cuvînt argotic, cu siguranță de origine țig. Graur 133 îl explică prin țig. kar- „a pronunța”, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi” atestat de Graur și Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, și pe care, la rîndul nostru, nu îl cunoaștem. Chiar și așa, semantismul prezintă dificultăți. Mai probabil provine din țig. ker- „a da”, prin intermediul formei kărdem. – Der. cardeală, s. f. (bătaie); carditor, s. m. (informator). Cf. de asemenea, în susținerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 și V, 223.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cardi
DÁNDI s.m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată. [Pron. dandi și dendi. / < fr., engl. dandy]. Vezi definitia »
hlidí, hlidésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a privi cu jind, a jindui. 2. a aștepta. Vezi definitia »
glojdi, glojdesc v. t. a mânca. Vezi definitia »
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Re1- + gândi. Vezi definitia »
MÓDUS VIVÉNDI s. n. inv. 1. mod de existență. 2. posibilitatea de împăcare a două părți aflate în litigiu. (< lat. modus vivendi, mod de existență) Vezi definitia »