Definita cuvantului osatură
OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu osatură
GALVANONARCÓZĂ, galvanonarcoze, s. f. (Med.) Narcoză produsă prin acțiunea curentului electric asupra creierului; electronarcoză. – Din fr. galvanonarcose. Vezi definitia »
PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur. Vezi definitia »
taradáică, taradăici, s.f. (reg.) 1. trăsură, căruță. 2. roabă. Vezi definitia »
GAZÉTĂ s. f. publicație periodică; ziar, jurnal. ♦ ~ de perete = publicație afișată într-o instituție, cuprinzând articole referitoare la probleme specifice locului de muncă. (< fr. gazette, it. gazzetta, rus. gazeta) Vezi definitia »
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. Vezi definitia »