Definita cuvantului osatură
OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu osatură
marșándă (marșánde), s. f. – Modistă, femeie care ține un magazin de modă. Fr. marchande (de modes). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
bómbă (bómbe), s. f. – 1. Proiectil. – 2. (Arg.) Cîrciumă. – Var. (Mold.) boambă. It. bomba (sec. XVII). Sensul de cîrciumă poate fi în legătură cu fr. faire la bombe, bombance. – Der. bomba, vb., din fr. bomber; bombé, s. n. (bombeu; Arg., pantofi). Vezi definitia »
INSÚLTĂ, insulte, s. f. Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din fr. insulte. Vezi definitia »
RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale, inegal crestate, și cu flori galbene (Sinapis arvensis). – Ridiche + suf. -ioară. Vezi definitia »
CUCÚLĂ s. f. 1. veșmânt cu glugă din stofă groasă și aspră, purtat de călugării catolici. 2. (bot.) organ concav în formă de capișon. (< fr. cuculle, lat. cucullus, glugă) Vezi definitia »