Definita cuvantului ostentativ
OSTENTATÍV, -Ă adj. Făcut cu ostentație; provocator; ostentatoriu. [Cf. germ. ostentativ, it. ostentativo, fr. ostentatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ostentativ
Dispozitiv al razboiului de tesut, cu constructie asemanatoare itei, plasat intre asestea si valul cu urzeala, pentru a fixa formarea rostului. Vezi definitia »
CONSTITUTÍV, -Ă, constitutivi, -e, adj. Care intră în compunerea unui lucru, care reprezintă un element esențial din structura lui; alcătuitor. – Din fr. constitutif. Vezi definitia »
TENSIOACTÍV, -Ă adj. (despre substanțe) care modifică tensiunea superficială a unui lichid. (< fr. tensioactif) Vezi definitia »
PEDOAMELIORATÍV, -Ă adj. referitor la măsurile de ameliorare a solului. (< fr. pédo-amélioratif) Vezi definitia »
INTERLOCUTÍV, -Ă adj. interlocutoriu. (< fr. interlocutif) Vezi definitia »