MANȘÉTĂ s.f. 1. Capătul de jos (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești sau al pantalonilor. 2. Garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, confecționată din piese sau din cauciuc. 3. Titlu scris cu caractere grase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.). ♦ Indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; (p. ext.) spațiu rezervat acestor texte. 5. (La scrimă) Lovitură dată cu antebrațul. [< fr. manchette, germ. Manschette]. Vezi definitia »

ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec. Vezi definitia »

EVOLÚTĂ s.f. 1. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. 2. (Bot.) Organ răsucit spre partea dorsală. [< engl. evolute, germ. Evolute, cf. lat. evolutus – desfășurat]. Vezi definitia »

STENÓPĂ s. f. deschidere circulară foarte mică, care înlocuiește obiectivul la o cameră obscură. (< fr. sténope) Vezi definitia »

pămânzálcă, pămânzắlci, s.f. (reg.) 1. bucată de piele sau de pânză groasă cu care se strânge la mijloc caierul pus în furcă. 2. (înv.) amestec de mălai cu apă, în care se moaie firele de bumbac înainte de a țese, spre a căpăta apret. Vezi definitia »