Definita cuvantului circulație
CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊ Expr. A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu circulație
PLĂIEȘÍE, plăieșii, s. f. (În evul mediu) Corpul, organizația plăieșilor. [Pr.: plă-ie-] – Plăieș + suf. -ie. Vezi definitia »
PROTIVNICÍE s. f. v. potrivnicie. Vezi definitia »
pojíjie (pojíjii), s. f. – Lucruri, catrafuse. Rut., rus. poživa „cîștig” (Cihac, II, 273). În Mold. Cf. pojivăi, vb. (a se folosi de), din rus. poživatĭsja „a se folosi” (Tiktin), sec. XVII înv. Vezi definitia »
promișlénie s.f. (înv.) pronie, providență. Vezi definitia »
GEOCRIOLOGÍE s.f. Ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheț. [Pron. ge-o-cri-o-, gen. -iei. / < fr. géocryologie, cf. gr. ge – pământ, kryos – îngheț, logos – studiu]. Vezi definitia »