zid (-duri), s. n. – 1. Element de construcție vertical, fortificație, îngrăditură. – 2. Perete. – Megl. zid. Sl. zidŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 472; Conev 79), cf. bg., sb., cr., slov. zid. – Der. zidar, s. m. (muncitor care execută zidărie), din sl. zidarĭ, cf. sb., slov. zidar; zidărie, s. f. (meseria zidarului; construcție de zid); zidărit, s. n. (zidărie); zidi, vb. (a ridica un zid; a construi, a lucra, a edifica, a fabrica, a înălța; a făuri, a crea); din sl. zidati; ziditor, s. m. (întemeietor, constructor); ziditură, s. f. (clădire; creație). Vezi definitia »

EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupatrides. Vezi definitia »

FLORÍD, -Ă adj. 1. Înfloritor, prosper, activ. 2. (Med.; despre boli) Foarte activ, în plină evoluție. [Cf. it. florido, germ. florid < lat. floridus < florere – a înflori]. Vezi definitia »

CILINDROÍD, -Ă adj., s.n. (Corp) care are forma unui cilindru. [Pron. -dro-id. / < fr. cylindroïde, cf. gr. kylindros – cilindru, eidos – formă]. Vezi definitia »

HOMICÍD, -Ă I. adj., s. m. f. ucigaș, asasin. II. s. n. omor asasinat. (< fr. homicide) Vezi definitia »