múrsă², múrse, s.f. (înv.) 1. semn mic și negru pus pe obraz, pentru a imita o aluniță; aluniță artificială. 2. mătase neagră folosită de femei pentru acoperirea obrajilor. 3. scobitură pe dinții calului. Vezi definitia »

HIPOPNEUMATÓZĂ s. f. colabare incompletă a alveolelor pulmonare, cu diminuarea volumului teritoriului pulmonar corespunzător. (< fr. hypopneumatose) Vezi definitia »

miáță s. f. – Febră, fierbințeală. – Mr. ńiață. Probabil de la un lat. *ignitia, der. din ignis „foc”. Apropierea de sp. miedo (Giuglea, LL, I, 171) nu-i de luat în seamă. Cuvînt înv. (sec. XVI), supraviețuiește în Banat și Maram.; cf. REW 4257a, care menționează doar mr. – Din rom. provine sb. mìcina „abces”. Vezi definitia »

TAMARÍSCĂ s.f. Specie de arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz, care cresc pe prundișuri; (pop.) cătină. [Var. tamarix s.m. / < fr. tamaris, cf. lat. tamariscus]. Vezi definitia »

GENULIÉRĂ s.f. 1. Partea unei armuri care acoperă genunchii. ♦ Apărătoare pentru genunchi; genunchieră. 2. (Mil.) Distanță verticală dintre planul de așezare al unui trăgător și nivelul liniei de ochire. [Pron. -li-e-. / după fr. genouillère]. Vezi definitia »