ABÍL, -Ă adj. 1. Îndemânatic, dibaci, priceput, iscusit. ♦ Șmecher. 2. (Jur.; despre o persoană) Care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept. [Cf. fr. habile, lat. habilis]. Vezi definitia »

AZÍL s. n. 1. instituție cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi. 2. loc de refugiu inviolabil; adăpost. ♦ drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice. (< fr. asila, lat. asylum) Vezi definitia »

SEMIPERMEÁBIL, -Ă adj. (despre membrane etc.) cu permeabilitate redusă. (< fr. semi-perméable) Vezi definitia »

TANGÍBIL, -Ă adj. Care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil; (fig.) real, evident. [Cf. fr. tangible, lat. tangibilis]. Vezi definitia »

TERMOSTABÍL, -Ă adj. (despre materiale, substanțe etc.) insensibil la acțiunea căldurii. (< fr. thermostabile) Vezi definitia »