Definita cuvantului cărunt
cărunt (cărúntă), adj. – Cu părul alb. – Mr. cănut. Lat. canūtus (Cipariu, Gram., 91; Pușcariu 301; Candrea-Dens., 274; REW 1622; DAR); cf. it. canuto, fr. chenu, prov., cat. canut, sp. canudo. Este cuvînt general cunoscut (ALR, 65). Der. cărunțiu, adj. (cărunt); căruntețe, s. f. (cărunțeală; bătrînețe; albeață); cărunțeală, căruntate, s. f. (rar, faptul de a fi cărunt); încărunți, vb. (a albi; a îmbătrîni). Din rom., ngr. ϰανούτον (Meyer, Neugr. St., II, 75).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cărunt
EPOLMÉNT s.n. (Constr.) Zid de susținere. [< fr. épaulement]. Vezi definitia »
EMINÉNT, -Ă adj. care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. (< fr. éminent, lat. eminens, dominant) Vezi definitia »
INCONSECVÉNT, -Ă adj. Care nu este consecvent; schimbător. [< lat. inconsequens, cf. fr. inconséquent]. Vezi definitia »
DILUÁNT s.m. Substanță care diluează. [Pron. -lu-ant. / < fr. diluant]. Vezi definitia »
PRINT s. n. (inform.) listare (program, document etc.). (< engl. print, a imprima) Vezi definitia »