Definita cuvantului castron
castrón (castroáne), s. n. – 1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. – 2. Supieră. Fr. casserole; însă nu este ușor de indicat intermediarul, cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din fr., după Iordan, Dift., 285; din bg. kastron, după Pascu, Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan, Raporturile, 222, afirmă că bg. provine din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu castron
ETEROFÓN, -Ă adj. Referitor la eterofonie. [Var. heterofon, -ă adj. / < fr. hétérophone]. Vezi definitia »
COLÓN2 s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon]. Vezi definitia »
DACRÓN s. n. fibră sintetică de fabricație americană. (< amer., fr. dacron, n. com.) Vezi definitia »
HORMON2(O)- elem. „hormon”. (< fr. hormn/o/-, cf. gr. hormao, a excita) Vezi definitia »
HOCHETÓN s.n. (Ist.) Vestă de pânză groasă pe care o purtau ostașii și mai ales arcașii medievali. [< fr. hoqueton]. Vezi definitia »