Definita cuvantului castron
castrón (castroáne), s. n. – 1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. – 2. Supieră. Fr. casserole; însă nu este ușor de indicat intermediarul, cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din fr., după Iordan, Dift., 285; din bg. kastron, după Pascu, Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan, Raporturile, 222, afirmă că bg. provine din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu castron
abandón s. n. părăsire, renunțare. ◊ ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei. ♦ (sport) retragere dintr-o competiție. (< fr. abandon) Vezi definitia »
ANTINEUTRÓN s. m. antiparticulă a neutronului. (< fr. antineutron) Vezi definitia »
minión (mi-nion) adj. m., pl. minióni; f. miniónă, pl. minióne Vezi definitia »
MEGAFÓN s. n. 1. difuzor de mare intensitate sonoră. 2. cornet acustic mare pentru comunicări și ordine la distanță. (< fr. mégaphone) Vezi definitia »
ENCOMIÓN s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs]. Vezi definitia »