DUNÍT s. n. rocă bazică vitroasă, cu o mare densitate și rigiditate, alcătuită din olivină. (< engl. dunit) Vezi definitia »

NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Ne- + stăpânit. Vezi definitia »

ZOOFÍT s.n. Denumire dată unor animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; fitozoar; (la pl.) încrengătură cuprinzând aceste animale. [< fr. zoophyte, cf. gr. zoon – animal, phyton – plantă]. Vezi definitia »

HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie, hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. Vezi definitia »

ALTOÍT², -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi². Vezi definitia »