țîmburúș (-șe), s. n. – 1. Zîmboc, limbă de cataramă. – 2. Resort, cheie de la un resort. – Var. țîmburuc, țimburuș, țimburuc, țumburuc, înv. zimberec. Mr. zimbireche. Tc. zemberek (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπερέϰι, bg. zimbireche, bg. zembelek. Vezi definitia »

PUȘCĂRIÁȘ, -Ă, pușcăriași, -e, s. m. și f. Persoană care este (sau a fost) deținută într-o pușcărie; deținut. [Pr.: -ri-aș] – Pușcărie + suf. -aș. Vezi definitia »

potecáș, potecáși, adj., s.m. 1. (adj.; despre cai) care poate să urce potecile grele de munte, apt de urcat. 2. (s.m.; înv.) locuitor din statele grănicerești, care supraveghează potecile, regiunile de graniță aflate între două puncte străjuite de ostași; grănicer, plăieș. Vezi definitia »

scăunúș, scăunúșe, s.n. (reg.) 1. (în forma: scănduș) scaun mic, scăunaș, scăunel. 2. pod mic. Vezi definitia »

MIȘMÁȘ, mișmașuri, s. n. (Fam.) 1. Amestec de elemente eterogene; spec. amestec de băuturi. 2. Afacere necinstită, bazată pe înșelătorie; învârteală. – Din germ. Mischmasch. Vezi definitia »