ȚINÚTĂ, ținute, s. f. 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum, uniformă. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. 3. (Fon.) Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – V. ține (după fr. tenue). Vezi definitia »

NANOSECÚNDĂ s. f. (inform.) unitate de timp, în electronică, a miliarda parte dintr-o secundă. (< fr. nanoseconde) Vezi definitia »

CÂRPĂ, cârpe, s. f. Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ștergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. ♦ Scutec. ♦ Fig. Om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune. – Din bg. kărpa, scr. krpa. Vezi definitia »

BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de a (se) bărbieri. 2. (Fam.) Lăudăroșenie; minciună. [Pr.: -bi-e-] Vezi definitia »

SUPRAMÚNCĂ s. f. (Ec. pol. ) Munca prestată de muncitori peste munca necesară, prin care, după teoria marxistă, se creează plusprodusul. – Supra- + muncă (după fr. surtravail). Vezi definitia »