PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie. Vezi definitia »

ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [Gen. -iei. / < fr. odontométrie]. Vezi definitia »

CHITÍE s. f. v. tichie. Vezi definitia »

ANEURINOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a aneurinei. (< fr. aneurinothérapie) Vezi definitia »

COPROLOGÍE s. f. Studiul materiilor fecale în scopul examinării digestiei, depistării viermilor intestinali și determinării componenților chimici și bacterieni. – Din fr. coprologie. Vezi definitia »